De ce au uitat oamenii sa zambeasca? Nu sa hahaie, nu sa maraie, nu sa ranjeasca prefacut; pur si simplu sa zambeasca. Sincer, fara privirea insinuanta si fara a astepta parca multumiri scrise drept rasplata pentru efortul depus in zambetul "incurajator".
- "Auzi? Imi esti dator c-un zambet!"
- "N-am azi! Ti-l dau saptamana viitoare. Am si eu de primit vreo trei!"
Exact asa ma simt cand vad in zambet murdarit de ipocrizie. Dator!
Hai sa ne vindecam! Eu am! Am azi si o sa am mereu!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cum sa ne vindecam prietene, daca in tara asta de rusine nu rezolvi nimic decat daca oferi palmat "o mica atentie, ca pentru dumneavoastra". Dupa acest proces toata lumea e prieten cu tine si surpriza - zambesc , parsiv si interesat sa vada cate alte "mici atentii" mai exista in buzunarul tau. In aste vremuri triste- zambiti va rog! nici chiar asa! cu buzunaru gol si in burta c-o cafea cu siguranta ca vom rezista.
RăspundețiȘtergereE totusi bine ca suntem un popor de oameni puternici, dar din pacate tot mai putini si mai batrani.
Deci prietene intretine-ma cu ceva nou pe blogul tau. Stiiii, asa am si eu ce sa comentez. te-am tucat.
RăspundețiȘtergere