...off tropic...

Am fost un copil rau! Nu mi-am ascultat parintii. Ca mi-a zis mama sa ma fac popa. Eu, nimic: Batman! Batman!

Greu de uimit 4

In ultima vreme, sunt din ce in ce mai putine lucruri care ma impresioneaza sau ma uimesc. N-am mai ramas "mut de uimire", ca sa folosesc un cliseu des intalnit la proteve, la ora cinci, de mult, de mult de tot. De cand era lupul catel. Nu spun ca nu exista lucruri interesante, impresionante, constructii marete, fapte demne de lauda, oameni deosebiti pe care mi i-as dori ca prieteni. Exista! Dar problema e creierul meu naclait, aflat intr-o semipermanenta stare de letargie emotionala provocata de televizor, de presa scrisa, de mass-media in general. Nunti si inmormantari live, crime oribile ca mega-subiect de prime-time, politica scaldata in magie si flacari violet. Si-atunci, sa ma mai mire ceva?!? Ultimul lucru care m-a uimit cred c-a fost mersul. Mersul in doua picioare. Ce vremuri! Invatam sa merg...

Sa ne jucam de-a gripa si de-a porcul...

...si mai ales, sa nu ne mai jucam.
Crunta razbunare a ramatorului continua. Sparge capete, da cu primatele de pamant. Vestitul homo sapiens grohaie la cozi uriase, se pizduie cu vecinul de cotet pentru seringa cu ivomec. Grija pentru soricul lui si al familiei creste direct proportional cu numarul vedetelor atinse de pandemie.
Margaritas ante porcos!

Azi sunt cult. In cap.

Balada omului care n-a ajuns nimic din ce-a vrut sã fie
de Stefan Baciu

Asi fi vrut sã fiu un piccol în Tahiti
cautator de perle negre undeva în Bali
în Samoa sã pazesc tacerile clipitei
în Florida sã scutur portocalii

asi fi vrut sã fiu acrobat în Filipine
sau cowboy în insulele Mariane
în Bolivia aur asi fi vrut sã caut în mine
cormorani sub albe ceruri pakistane

asi fi vrut sã cânt în Tucuman milonga*
sã conduc un taxi în Santiago vara
sã dansez în baruri la Macuto conga
sau în Tenerife sã-mi instrun ghitara

asi fi vrut sã fiu birtas în Turnu Magurele
flasnetar de port uitat în Calarasi
asi fi vrut sã fiu un lustragiu de stele
profesor de canto în liceu la Iasi

asi fi vrut sã fiu notar în Fagaras
marinar pe-o barca alba la Roscoff
vanzator de ziare'n piata la Medias
negustor de mure'n piata la Brasov

n'am ajuns nimica din ce-am vrut sã fiu
nici campion de rugby, vatman sau birjar
bate-un vant din Kona, ploua si-i tarziu
matur praful lunii singur intr'un far.

O poezioara care mi-a adus aminte de copilarie. De ganduri si dorinte ce pareau atat de usor de realizat, in acele vremuri. Si cat de tare trebuie sa te lovesti de pragul de sus ca sa iti dai seama ca nu mai esti copil, ca ai crescut, ca pragul de care tocmai ai dat cu capul, mai ieri nu-l puteai ajunge nici cand te urcai pe scaunel. Acum, tot ce mi-a mai ramas de facut e sa matur praful de stele. De stele verzi...

Stop destroying our planet! It`s where I keep all my stuff!!

Era un banc. Se intalnesc Pamantul cu Marte, in cel mai apropiat punct posibil. Si stau ele de vorba:
-Mai Pamantule, ce mai faci tu? De cand nu te-am mai vazut... Cum o mai duci?
-Cum sa o duc mai, Marte, rau. M-am imbolnavit. Am facut oameni!

Prin urmare, deduc eu de aici, ca oamenii sunt un fel de paraziti. Care pot face mult rau si pot provoca boli grele unei planete. Si auzim cu totii sloganurile cretinoide ale unor organizatii verzi, ca ne distrugem planeta, ca padurile planetei, ca apa planetei, ca pizda ma-sii...
Ma bolovanilor, pe planeta o doare-n cur de noi ma! Ca poate sa mearga agale prin calea lactee si sa traga parturi pe la Yellowstone si cu noi, si fara noi in carca. Si daca noi ne carabanim luati de cine stie ce adiere cu aroma de plutoniu, ei ii e egal. Pana in acest moment, oamenii sunt un eveniment nefericit din existenta Terrei, dar de care e pe cale sa se vindece.
Noi, idiotii care o populam, nu ne putem distruge decat pe noi!
Deocamdata :-D

Sfanta Lene, Cuviosul Somn

Noua ne plac sarbatorile. Si ne place sa petrecem si sa ne imbatam si sa zicem "cand ne-o fi mai rau asa sa ne fie!". Ne caracterizeaza o buna-dispozitie de cacat si un optimism nejustificat. Trimitem semeseuri la toti Ionii si Ioanele din agenda noastra, a prietenei, a nevestei, a parintilor si din carnetelul ala cu numere de telefon al bunicii, in speranta ca s-o indupleca vreunul sa ne invite cu juma` de gura la sindrofia la care salivam.
Noua ne place la "chef". Ne place. De astea am reusit sa scornim atatea sinonime cuvantului "petrecere". Chef? Banchet, ospat, praznic, ruga, chiolhan,sindrofie, refenea, zaiafet, samd.
Munca in schimb nu merita atentia noastra. Munca insanatoseste, dati-o bolnavilor! Azi n-avem timp. Azi e Sfantul Mucenic Polieuct. Oare n-am vreunul prin agenda?!?