Balada omului care n-a ajuns nimic din ce-a vrut sã fie
de Stefan Baciu
Asi fi vrut sã fiu un piccol în Tahiti
cautator de perle negre undeva în Bali
în Samoa sã pazesc tacerile clipitei
în Florida sã scutur portocalii
asi fi vrut sã fiu acrobat în Filipine
sau cowboy în insulele Mariane
în Bolivia aur asi fi vrut sã caut în mine
cormorani sub albe ceruri pakistane
asi fi vrut sã cânt în Tucuman milonga*
sã conduc un taxi în Santiago vara
sã dansez în baruri la Macuto conga
sau în Tenerife sã-mi instrun ghitara
asi fi vrut sã fiu birtas în Turnu Magurele
flasnetar de port uitat în Calarasi
asi fi vrut sã fiu un lustragiu de stele
profesor de canto în liceu la Iasi
asi fi vrut sã fiu notar în Fagaras
marinar pe-o barca alba la Roscoff
vanzator de ziare'n piata la Medias
negustor de mure'n piata la Brasov
n'am ajuns nimica din ce-am vrut sã fiu
nici campion de rugby, vatman sau birjar
bate-un vant din Kona, ploua si-i tarziu
matur praful lunii singur intr'un far.
O poezioara care mi-a adus aminte de copilarie. De ganduri si dorinte ce pareau atat de usor de realizat, in acele vremuri. Si cat de tare trebuie sa te lovesti de pragul de sus ca sa iti dai seama ca nu mai esti copil, ca ai crescut, ca pragul de care tocmai ai dat cu capul, mai ieri nu-l puteai ajunge nici cand te urcai pe scaunel. Acum, tot ce mi-a mai ramas de facut e sa matur praful de stele. De stele verzi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu