My way

Sunt in tren. Merge incet. Normal! Doar merge la Oras. Merge leganat, indeamna la somn. Il refuz politicos, nu pentru ca nu mi-ar fi somn, ci pentru ca m-a captivat privelistea. Nu cu frumusetea, nu, cu banalitatea. Campie ingalbenita de soare, ici-colo cate-un smoc de maracini, porumb parca gata sa-si dea duhul in bataia vantului, dar care arata cu dezinvoltura calatorilor oripilati din tren stiuletele erect, armate de floarea-soarelui ucise tocmai de cel al carui nume-l poarta, iar in departare, o turla de biserica holbandu-se nedumerita la natura cazuta in pacat. Toate astea derulandu-se prin fata ochilor mei cu uimitoarea viteza de 30km/h cu care se deplaseaza TGV-ul preistoric.
In tren era liniste. Era. Acum, o batranica pe la 60 de ani care a cam uitat sa coboare in gara corecta, isi baga cu gratie pula-n el tren, integrandu-se pana la contopire in tabloul rascracit al naturii obscen-dilii. Mi-am dat jos castile in care suna catifelat Andries. Memorez injuraturi noi!

I need help, I need ideasssss

Asa se zice. Ca mai multe capete conteaza. Cand mai multe capete sunt intrebuintate pentru un singur scop, se numeste brainstorming, teamwork sau cum i-o mai zice. Intr-o anumita ramura a industriei cinematografice, (sictir mo! cinematografia nu mai e de mult o arta!), conlucrarea asta poarta numele de gang-bang.
Dar nu de asta am eu nevoie. Vreau idei. Vreau sa dau statul in judecata! Si vreau sa aflu cat mai multe motive pentru care as putea sa iau bani de la oricare din institutiile statului. De ce? Explicatie logica: statul roman se foloseste de orice motiv, scuza, imprejurare, pentru a-mi baga mana in buzunar, pentru a mai creste o taxa, pentru a mai pune un impozit. Eu de ce n-as cauta brese care sa ma avantajeze? Vorbesc prostii. Niciodata n-o sa castig un proces impotriva statului, niciodata nu voi putea lua bani de la stat fara sa fac nimic. De ce? Mi-as rupe gatul. Aia care conduc Romanica nu suporta concurenta!