Om intelept, intelept!

Cam asta ar fi pe romaneste traducerea latinescului Homo Sapiens Sapiens. Adica, cum ar veni, noooi, specia cea mai 'zda de pe burta Geei. Oare daca fiintele inteligente ar fi evoluat din greieri, par examplu (teoria darwinista) sau daca Dumnezeu ar fi fost un Greieroi si ne'ar fi facut si pe noi neste greierasi mici, mici si negri, dupe chipul si asemanarea Lui (teoria creationista), oare tot atat de speciali ne-am fi crezut? Pentru ca e clar, nu suntem nici pe departe ceea ce numele pe care tot noi ni l-am dat vrea sa semnifice. Sa-ti zici "Homo sapiens sapiens" e ca si cum ai pune versurile "Eu sunt mare barosan, barosan, barosan" pe muzica lui Verdi. E o stiintifico-manea. E ca si cum te'ai lauda cu un titlu de doctor obtinut la Spiru Haret.

My way

Sunt in tren. Merge incet. Normal! Doar merge la Oras. Merge leganat, indeamna la somn. Il refuz politicos, nu pentru ca nu mi-ar fi somn, ci pentru ca m-a captivat privelistea. Nu cu frumusetea, nu, cu banalitatea. Campie ingalbenita de soare, ici-colo cate-un smoc de maracini, porumb parca gata sa-si dea duhul in bataia vantului, dar care arata cu dezinvoltura calatorilor oripilati din tren stiuletele erect, armate de floarea-soarelui ucise tocmai de cel al carui nume-l poarta, iar in departare, o turla de biserica holbandu-se nedumerita la natura cazuta in pacat. Toate astea derulandu-se prin fata ochilor mei cu uimitoarea viteza de 30km/h cu care se deplaseaza TGV-ul preistoric.
In tren era liniste. Era. Acum, o batranica pe la 60 de ani care a cam uitat sa coboare in gara corecta, isi baga cu gratie pula-n el tren, integrandu-se pana la contopire in tabloul rascracit al naturii obscen-dilii. Mi-am dat jos castile in care suna catifelat Andries. Memorez injuraturi noi!

I need help, I need ideasssss

Asa se zice. Ca mai multe capete conteaza. Cand mai multe capete sunt intrebuintate pentru un singur scop, se numeste brainstorming, teamwork sau cum i-o mai zice. Intr-o anumita ramura a industriei cinematografice, (sictir mo! cinematografia nu mai e de mult o arta!), conlucrarea asta poarta numele de gang-bang.
Dar nu de asta am eu nevoie. Vreau idei. Vreau sa dau statul in judecata! Si vreau sa aflu cat mai multe motive pentru care as putea sa iau bani de la oricare din institutiile statului. De ce? Explicatie logica: statul roman se foloseste de orice motiv, scuza, imprejurare, pentru a-mi baga mana in buzunar, pentru a mai creste o taxa, pentru a mai pune un impozit. Eu de ce n-as cauta brese care sa ma avantajeze? Vorbesc prostii. Niciodata n-o sa castig un proces impotriva statului, niciodata nu voi putea lua bani de la stat fara sa fac nimic. De ce? Mi-as rupe gatul. Aia care conduc Romanica nu suporta concurenta!

True story! Sa mor io!!!

正如我所料！
谷歌翻譯實在是你唯一的樂趣？
為什麼不嘗試學習中文，如果你還是想知道我寫的？
塵

Filth!

Sunt ametit ca dracu' si-mi face capu' ca o bormasina Bosh contrafacuta. N-am baut. Sunt bolnav. Mintea mea are septicemie. E infectata cu idei preconcepute, inundata cu puroiul cleios al superficialitatii. Si daca s-o-ntampla vreodata sa va numesc pe cariva cretini, tampiti, idioti sau in alt fel, aduceti-va aminte ca-s beteag in cap si dati-mi tratament un whiskey fara gheata.

Cum mi-am petrecut astenia de primavara

Niciodata nu pricepi ce-i aia astenie de primavara pana nu te ia de cap. Pan-atunci credeai ca-i un fel de durere-n pula, un fel de lene, o lene mai trasa de par, un fel de motiv pentru a putea amana curatenia de primavara. Si, in mare aveai dreptate. Dar ai vazut un articol in ziar care te avertiza despre pericolele asteniei, de cazuri de sinucidere, de depresii si de lipsa de vlaga-n sfincter. Asa-i ca te ia cu lesin? Asa-i ca-ti vine sa borasti shaoarma de dimineata? Asa-i ca-ti vine sa-ti tai vena-n lung?
Tarane, dac-ai stii tu ca-i cate-o astenie pentru fiecare anotimp, ti-ai da foc in fata la pompe funebre, depresivule! Dambla! Noapte buna, esti praf!

O idee diluata

M-a prins ploaia azi. De trei ori. M-a udat. De doua ori rau, a treia oara bine, bine de tot! Nu m-am suparat. N-aveam pe cine. M-a mancat in cur sa ies din casa, desi am vazut ca-i innorat. Era inchis, innegurat, intunecat, intunecos, mohorat, neguros, noros, paclos, plumbuit, plumburiu, posomorat, urat, ponegrit. Toate la un loc.
Mergeam prin ploaie si ascultam. Un sunet surd, de butoi lovit cu bobarnacul si ascultat cu stetoscopul. Abia cand mi-am dat seama ca geaca mea are gluga, am realizat si de unde venea acel sunet ciudat si am exclamat: "...sa-mi bag p***ula, ma ploua-n minte!"

Coming soon!

Acesta este locul. Aceasta este tara in care se va petrece un eveniment major. Aici se va intampla!
Mai important decat Oprah si Dan Diaconescu la un loc, mai inspaimantator decat Razboaiele Mondiale, Fat Man, Thin Man, Little Boy, Oprah si Dan Diaconescu laolalta, mai de neoprit decat Katrina, Vezuviu, DHL, Calul Troian, Oprah si Dan Diaconescu impreuna.
Sa fim mandri, sa fim curajosi, sa ne temem...
Romania va fi punctul de pornire a toate cate vor urma.
Romanie, Romanie! Un colt de paradis in care totul e posibil.
Un colt de rai in care mamaliga explodeaza!

Ora cu tara de gat sau despre libertate, in felul meu

Cuvantul de azi: Libertate. Ce-i libertatea? Cine vrea sa raspunda azi, doua degete sus. Nu Danut, NU alea doua!! Altcineva? N-a invatat nimeni lectia? Da, Andreea, sa auzim... Stai jos, patru! Libertatea nu e tabloid si n-are legatura cu fata de la pagina 5! Bine... nu va trec azi notele, dar data viitoare dam lucrare de control. Cine lipseste, ramane corijent, asa ca va astept pe toti.
Toti 20 de milioane!!

Not much..

Imi doresc o camera albasta. Albastra de...Voronet, daca s-ar putea. O usa , o lumanare, un pat. Fara ferestre. Nu vreau sa vad ce-i afara! Si fara masa. Niciodata nu mi-au placut mesele, imi provoaca un sentiment de inferioritate; ele au patru picioare. Scaunele au tot patru picioare, dar ele imi sunt simpatice. Accept si un scaun; sau doua. Nu mai mult de doua, nu vreau miriapozi in camera albastra! Si-as mai vrea o carte. O carte scrisa doar pe jumatate. Sa zicem, Portretul lui Dorian Gray. Am citit-o demult, nu imi mai amintesc cum se termina. Mi-as putea imagina cate un sfarsit in fiecare seara. Si un cutit. Cu care sa-mi tai drum pana la scaun.
Imi doresc o camera albastra, fara acoperis. Sa pot vedea cerul. Sa pot vedea uimirea de pe fetele sfintilor. Da, mi-ati dat cate un deget fiecare; iar eu am strans in camera albastra mainile, cu totul.

...off tropic...

Am fost un copil rau! Nu mi-am ascultat parintii. Ca mi-a zis mama sa ma fac popa. Eu, nimic: Batman! Batman!

Greu de uimit 4

In ultima vreme, sunt din ce in ce mai putine lucruri care ma impresioneaza sau ma uimesc. N-am mai ramas "mut de uimire", ca sa folosesc un cliseu des intalnit la proteve, la ora cinci, de mult, de mult de tot. De cand era lupul catel. Nu spun ca nu exista lucruri interesante, impresionante, constructii marete, fapte demne de lauda, oameni deosebiti pe care mi i-as dori ca prieteni. Exista! Dar problema e creierul meu naclait, aflat intr-o semipermanenta stare de letargie emotionala provocata de televizor, de presa scrisa, de mass-media in general. Nunti si inmormantari live, crime oribile ca mega-subiect de prime-time, politica scaldata in magie si flacari violet. Si-atunci, sa ma mai mire ceva?!? Ultimul lucru care m-a uimit cred c-a fost mersul. Mersul in doua picioare. Ce vremuri! Invatam sa merg...

Sa ne jucam de-a gripa si de-a porcul...

...si mai ales, sa nu ne mai jucam.
Crunta razbunare a ramatorului continua. Sparge capete, da cu primatele de pamant. Vestitul homo sapiens grohaie la cozi uriase, se pizduie cu vecinul de cotet pentru seringa cu ivomec. Grija pentru soricul lui si al familiei creste direct proportional cu numarul vedetelor atinse de pandemie.
Margaritas ante porcos!

Azi sunt cult. In cap.

Balada omului care n-a ajuns nimic din ce-a vrut sã fie
de Stefan Baciu

Asi fi vrut sã fiu un piccol în Tahiti
cautator de perle negre undeva în Bali
în Samoa sã pazesc tacerile clipitei
în Florida sã scutur portocalii

asi fi vrut sã fiu acrobat în Filipine
sau cowboy în insulele Mariane
în Bolivia aur asi fi vrut sã caut în mine
cormorani sub albe ceruri pakistane

asi fi vrut sã cânt în Tucuman milonga*
sã conduc un taxi în Santiago vara
sã dansez în baruri la Macuto conga
sau în Tenerife sã-mi instrun ghitara

asi fi vrut sã fiu birtas în Turnu Magurele
flasnetar de port uitat în Calarasi
asi fi vrut sã fiu un lustragiu de stele
profesor de canto în liceu la Iasi

asi fi vrut sã fiu notar în Fagaras
marinar pe-o barca alba la Roscoff
vanzator de ziare'n piata la Medias
negustor de mure'n piata la Brasov

n'am ajuns nimica din ce-am vrut sã fiu
nici campion de rugby, vatman sau birjar
bate-un vant din Kona, ploua si-i tarziu
matur praful lunii singur intr'un far.

O poezioara care mi-a adus aminte de copilarie. De ganduri si dorinte ce pareau atat de usor de realizat, in acele vremuri. Si cat de tare trebuie sa te lovesti de pragul de sus ca sa iti dai seama ca nu mai esti copil, ca ai crescut, ca pragul de care tocmai ai dat cu capul, mai ieri nu-l puteai ajunge nici cand te urcai pe scaunel. Acum, tot ce mi-a mai ramas de facut e sa matur praful de stele. De stele verzi...

Stop destroying our planet! It`s where I keep all my stuff!!

Era un banc. Se intalnesc Pamantul cu Marte, in cel mai apropiat punct posibil. Si stau ele de vorba:
-Mai Pamantule, ce mai faci tu? De cand nu te-am mai vazut... Cum o mai duci?
-Cum sa o duc mai, Marte, rau. M-am imbolnavit. Am facut oameni!

Prin urmare, deduc eu de aici, ca oamenii sunt un fel de paraziti. Care pot face mult rau si pot provoca boli grele unei planete. Si auzim cu totii sloganurile cretinoide ale unor organizatii verzi, ca ne distrugem planeta, ca padurile planetei, ca apa planetei, ca pizda ma-sii...
Ma bolovanilor, pe planeta o doare-n cur de noi ma! Ca poate sa mearga agale prin calea lactee si sa traga parturi pe la Yellowstone si cu noi, si fara noi in carca. Si daca noi ne carabanim luati de cine stie ce adiere cu aroma de plutoniu, ei ii e egal. Pana in acest moment, oamenii sunt un eveniment nefericit din existenta Terrei, dar de care e pe cale sa se vindece.
Noi, idiotii care o populam, nu ne putem distruge decat pe noi!
Deocamdata :-D

Sfanta Lene, Cuviosul Somn

Noua ne plac sarbatorile. Si ne place sa petrecem si sa ne imbatam si sa zicem "cand ne-o fi mai rau asa sa ne fie!". Ne caracterizeaza o buna-dispozitie de cacat si un optimism nejustificat. Trimitem semeseuri la toti Ionii si Ioanele din agenda noastra, a prietenei, a nevestei, a parintilor si din carnetelul ala cu numere de telefon al bunicii, in speranta ca s-o indupleca vreunul sa ne invite cu juma` de gura la sindrofia la care salivam.
Noua ne place la "chef". Ne place. De astea am reusit sa scornim atatea sinonime cuvantului "petrecere". Chef? Banchet, ospat, praznic, ruga, chiolhan,sindrofie, refenea, zaiafet, samd.
Munca in schimb nu merita atentia noastra. Munca insanatoseste, dati-o bolnavilor! Azi n-avem timp. Azi e Sfantul Mucenic Polieuct. Oare n-am vreunul prin agenda?!?

Femeile din viata porcului

Am mai auzit una! O colega declara inocent, ca pe ele, recte femeile, nu le intereseaza daca se ingrasa iarna, pentru ca nu se vede. I-auzi! Imi pare un ritual ciclic al femeilor din nus`ce paduri tropicale ; vara slabim, iarna ne ingrasam. Eu personal cred ca o faceti premeditat! Va indopati cu simt de raspundere in timpul iernii, ca sa puteti perora apoi, prin iulie, august, ca ce mult ati slabit, ca ati dat jos 7 kile si ce speciale sunteti si cata vointa ati avut, si ca daca va suparati, mai puteti inca pe-atat! Dar...vine anotimpul ploios, mancare din belsug, si brusc, gazela se transforma in hipopotam!
Si as mai avea o explicatie. E posibil ca tesutul adipos adaugat in timpul iernii sa fie gandit ca un strat ce va protejaza abdomenul plat si fesele ferme in zilele geroase de iarna, precum zapada apara de frig lanurile de grau! Barbatii in schimb, firi sensibile, au nevoie de aceasta protectie in tot timpul anului.

Imi plac femeile!

Da, sunt un ciudat! Imi plac femeile. Partea si mai ciudata e ca imi plac femeile, iarna. O femeie cu obrajii rosii si o lacrima ivita in coltul ochiului, sau poate un fulg topit, imi pare mai interesanta decat obiectul acela pe care il vedem de obicei pe plaja si pe care il numim noi, barbatii, "bai, ce cur are aia, frateee!!!".
Adevaratele femei le vezi iarna. Poate ca e un fel ciudat de a privi lucrurile, dar sunt un ciudat. Si ma intriga mai tare o haina neagra, lunga, o pereche de cizme de piele sau niste manusi elegante decat o pereche de buci atarnand de o parte si de alta a unei ate de papiota si doua batistute utilizate in trecut la expunerea manichiurii la grupa pregatitoare, dar metamorfozate ingenios intr-un sutien de fitza.
Ce frumoasa a fost vacanta de iarna!

Cacat, pe iarba verde!

Cuvantul care imi vine in minte la fiecare doua minute petrecute in frumoasa Romanie. Cacat! Aproape tot ce vad in jurul meu ma duce cu gandul la minunata materie maronie, la mirosul imbietor de hazna desfundata, la magica interactiune dintre textura moale si calduta si o talpa umana, de preferat fara papuc. Si cica mai aduce si noroc! Sa inteleg din asta ca atunci cand seful imi zice : "Bai, cacatule!", sa-l rog respectuos sa ma calce pe cap, pentru bunul mers al afacerii domniei sale si pentru bunastarea mea? Pai sigur!
Auzi sefu`, n-ai putea mata mai bine sa-mi mananci motul? Calcat pe cap am tot fost, si tot ca pula-mi merge. Ia trage si mata in piept miros de caca proaspat preparat din paine cu iaurt!
E vina mea ca nu mai vreau sa fiu insultat? E vina mea ca vreau sa traiesc intr-o tara civilizata? E vina mea ca m-am nascut "mic", si cand esti mic toti se caca pe tine? E vina mea ca intr-o tara europeana, diploma iti poate servi, cel mult, drept hartie igienica? E vina voastra idiotilor din capu`tarii!
Si, la urma urmei, e vina mea ca NU-MI PLACE PAINEA CU IAURT?!?!?!?!!!!!

Zambiti, va rog!

De ce au uitat oamenii sa zambeasca? Nu sa hahaie, nu sa maraie, nu sa ranjeasca prefacut; pur si simplu sa zambeasca. Sincer, fara privirea insinuanta si fara a astepta parca multumiri scrise drept rasplata pentru efortul depus in zambetul "incurajator".
- "Auzi? Imi esti dator c-un zambet!"
- "N-am azi! Ti-l dau saptamana viitoare. Am si eu de primit vreo trei!"
Exact asa ma simt cand vad in zambet murdarit de ipocrizie. Dator!
Hai sa ne vindecam! Eu am! Am azi si o sa am mereu!